Lupul Sur

Nu este un top. Este doar o listă cu cinci bloguri care îmi plac mult cu tot cu autorii lor şi pe care le voi citi şi în 2010. Blogurile le-am ales nu atât pentru vreo “contribuţie nepreţuită” cât pentru nişte delicioase contraste: este vorba de cinci caractere, cinci atitudini diferite.

De la stânga la dreapta: Good cat, Cosânzeana, Nicu, Ceziceu şi Paul. Sursa: Getty Images

Un motan teribil. Un blog care vrea să facă pe nebunul. Şi îi reuşeşte de minune. Obişnuiam să caut (şi găseam) pe acest blog grotesc idei profunde, îmbrăcate în haina hidoasă a vulgarului (până când autorul a şters textele: dar mă bucur că a revenit). Un blog rebel, non conformist până la teribilism. Este automobilul pe care îl aveau cei trei tovarăşi ai lui Remarque: cu un motor de curse, dar o caroserie pocită, care să provoace snobul de pe şosea, pentru a-i da o lecţie.

O ileană cosânzeană. Fata asta chiar se pricepe la povestit. Poate i s-ar potrivi mai bine numele de Şeherezada. Cuvintele curg, şi zboară şi iar curg… şi ea le tot drege, şi le împleteşte, iar Lupul Sur începe a-şi arcui, vrăjit, spinarea, a se tăvăli pe jos, coada i se zbârleşte, pupilele i se dilată de parcă n-ar mai fi lup, ci o cobră care dansează, hipnotizată. Lupul Sur tot ştie a povesti despre chestii sentimentale. Dar cu mult mai puţine cuvinte. Ceva de genul: Eu… eu… da el… mai în scurt, pileati, asta-i pizdeţ.

Blogul lui Nicu. Nicuşor e mic şi are numai două buzunare un blog micuţ şi ager. Care seamănă cu un copilaş neastâmpărat care le observă pe toate şi te poate pune în cofă atunci când te aştepţi mai puţin.

Un blog cu apucături. Adică, unul cu atitudine. Ceziceu e un adevărat prim ministru printre bloguri. Ce zice, aceea e. Autorul lui, vorbind pe limba politicienilor, poate să ia decizii nepopulare şi spune lucrurilor pe nume. Dar este şi un blog cu stabilitate, cu mult echilibru şi consecvenţă. Un blog care îşi respectă poporul cititorul, îl ascultă, îi vorbeşte şi nu-l dezamăgeşte cu dispariţii nemotivate. (Lupul Sur nu poate aşa. Lupul bloguieşte în zapoiuri.)

Blogul lui Paul. Aşa se întâmplă că frumuseţea lucrurilor simple trece, de regulă, neobservată. Omul nostru vrea să vadă implicare, din aia care te face să vrei să pui mâna pe sapă, şi să zdrobeşti ţeasta duşmanului. Blogurile care nu urlă cu venele pulsând la tâmplă despre Schimbare, Neam, Dumnezeu, Valori, intimidând cititorul cu neologisme, rareori sunt apreciate. Deşi, doar cei mai buni dintre noi au darul să se bucure de lucruri simple, schimbând lumea într-un mod nedemonstrativ. Blogurile lor te fac să auzi tobuşoare şi tobuleţe: Pa bi da bum.

P.S. Chiar nu ştiu pentru ce am scris eu atâtea litere. De fapt, nu vroiam decât să le spun prietenilor din blogosferă un “La Mulţi Ani!”.

Feed for this entry. Leave a response, or trackback from your own site.