Lupul Sur

Odată Lupul Sur a pierdut spiritul prudent care îl caracterizează când e vorba de mâncare şi a mers împreună cu nişte oameni de treabă, pe care îi vedea pentru prima dată în viaţă, la un restaurant thailandez. Localul era amplasat pe malul unui lac de munte pitoresc, fiind decorat cu felinăruţe şi chelneri cu ochii înguşti. Cred că felinăruţele celea mi-au luat minţile. Ori poate că eram lihnită de foame.

- Eu vreau TomYam, a zis cea mai asiatică dintre noi. Judecând după expresia  pofticioasă a feţei, ştia ce spune.

- Vreau şi eu un TomYam, şi-a făcut curaj Lupul Sur, care în localuri suspecte comandă ceea ce alege omul care i-i cel mai simpatic din gaşcă.

Singurul mascul din grupul nostru s-a uitat la mine cu multă blândeţe, dar n-a zis nimic. Şi-a luat şi el nişte orez.

Tipa cea mai blondă şi demonstrativ pasionată de mâncare thailandeză şi-a luat un fel de pateuri prăjite, cu varză (care erau aşa de mici, de ziceai că-i mâncare pentru pisoi porţionată), şi a început a-i scobi leneş cu furculiţa. Vroia să arate că a mai văzut mâncare exotică la viaţa ei.

Porţia de TomYam tot nu era mare, dar în schimb în lichidul tulbure ca moarea plutea obraznic un codălău de crab. Stai că ajung eu la tine, s-a gândit cu ciudă Lupul Sur şi a sorbit cu lăcomie o lingură de zeamă fierbinte. În clipa următoare mă văzui într-o puzderie de stele verzi cu contur auriu: îmi veni să mă las pe mal în patru labe şi să lipăi apa cu limba drept din lac, numai să sting focul din gură.

Cred că am şi leşinat. Când mi-am venit în fire, masculul din grupul nostru îmi dădea să mănânc orez din farfuria lui.

Asta pesemne că nu-i plăcu deloc tipei blonde şi amatoare de bucate exotice, care murmură cu multă îngăduinţă (aşa vorbeşti cu o fată tânără de la ţară, care nu ştie să folosească  furculiţa  şi cuţitul) înspre mine:

- Când guşti pentru prima dată mâncare la un restaurant thailandez, poate să nu-ţi placă. Dar pe urmă numai asta mănânci. Eu, de exemplu, nu mai fac borş, că mi se face rău la stomac. Mănânc numai thai food.

Vroiam să-i spun ceva, dar nu puteam din cauza laringospasmului. Aşa că i-am arătat degetul mijlociu.

Post scriptum:

Cum Lupul Sur găteşte trei feluri de mâncare: ouă fierte, ouă prăjite şi ouă crude, ceea ce vedeţi mai jos este un adevărat act de eroism. Doamnelor şi domnilor, faceţi cunoştinţă cu puiul în sos thailandez.

1. Puiul propriu zis, în faza incipientă.

2. Condimentul care se adaugă la pui pentru a da culoare vieţii.

3. Laptele de cocos care se pune peste condiment pentru a nu-i permite să-ţi înfrumuseţeze viaţa excesiv de mult.

4. Puiul, tăvălit la foc mic în condiment şi lapte de cocos. Ciupercile-s ca să-i ţină de urât.

5. Rezultatul final.

Tags: reţete, sfaturi, viata

Feed for this entry. Leave a response, or trackback from your own site.