Scufita Rosie si Lupul Sur

…sau englezoaică, sau franțuzoaică, sau italiancă, na! naționalitatea ei nu ar fi interesat pe nimeni. Ar fi fost ”o femeie” sau o ”tânără” care se afla în compania căpitanului. Fața ei nu ar fi fost arătată, și nici identitatea nu ar fi fost divulgată. Și cu atât mai mult nimeni n-ar fi îndrăznit să scrie că vasul s-a scufundat din cauza ei, există așa o chestie care se cheamă prezumpția nevinovăției. Mai ales înainte să se fi cercetat cazul, să se vadă care a fost vina căpitanului și cum s-au întâmplat exact lucrurile.

Dar deoarece fata a avut nenororcul să se nască moldoveancă, este în primul rând ”o blondă”, era pe vas clandestin, l-a distras pe căpitan, îi era amantă, i-am văzut poza și îi știm și numele.

Bravo, băieți.

Câte ziare ziceați că a preluat această știre din presa noastră?

…la articolul precedent.

O continuare la tema romantismului din perspectiva … violenței domestice. În primul rând vreau să vă spun cum se sincronizau fenomenele astea doua în cazul Adelei, mai țineți minte, cea care venea să mi se plângă. Iată cum se întâmpla. Soțul ei era gelos și o bătea, cum s-ar spune, смертным боем. După care Adela venea la mine, cu un ochi vânăt, punea coatele pe masă și, sprijinindu-și capul bălai în palme îmi spunea, visător, printre bocete: El mi-a zis odată, când încă nu eram căsătoriți, că arăt ca un înger în cămașă de noapte. Un bărbat care poate gândi atât de poetic nu poate fi chiar așa de rău? Read the rest of this entry »

Lupule! Neața! Mi-a venit un gând fulger și am vrut să ți-l spun. Poate ai cumva chef să scrii vreun articol despre cum stă treaba cu banii într-o pereche. O pereche care nu trăiește în concubinaj. Adică: ne-am plăcut, am început să ne întâlnim, mergem la film, mergem să bem un ceai, să mâncăm o înghețată. Fiecare plătește pentru el, ea plătește, el plătește. Îs curioasă să știu părerea ta

Există mai multe abordări în problema ”cine plătește”. Când era Lupul Sur fată mare, se purta abordarea patriarhală. Țin minte cum, prin anii 90, când era mare deficit de toate celea, o colegă care avea un prieten a primit de la el în dar o pereche de cizme. Finlandeze. O pereche de cizme, mai ales de import, pe acele timpuri era aproape cât un automobil acum. Colega mea era puternic invidiată de fetele cu mai puțin noroc.

- Da shi, spunea ea plină de sentimentul propriei valori, dacă se culcă cu mine, lasă să-mi cumpere!

În patriarhat, nu-i lucru nou, femeia-i o resursă biologică. Scopul ei în viață și datoria față de societate este să folosească această resursă în spiritul ”cu atât mai bine țării, și ei cu atât mai bine”.  Idealul de femeie în patriarhat este cea care poate să fie fericită într-un fel de semi-robie, cu condiția că iubește și este iubită. Asta ne-o spun și tot felul de preoți și pastori: care-i problema supunerii, zic ei, când la baza ei stă dragostea? Bineînțeles că o asemenea femeie ideală, fiind ea înșiși o investiție, nu trebuie să lucreze ori să-și bată capul de bani, și-i mai prejos de demnitatea ei să plătească pentru cafeaua consumată.  Read the rest of this entry »

Redacția noastră, auzind că orașul New York prezintă interes în noaptea de revelion, în câteva ore a luat o decizie îndrăzneață și, vorba polițiștilor moldoveni, ”s-a deplasat la fața locului pentru a examina situația”. Cu lălăială, mâncat de sushi pe drum, și căutat de parcări libere în oraș am ajuns în Times Square la 12 fix. Недурственно, да?

Două cazele în mini jupuri cu paiete și pantofi pe platforme au trecut în galop prin fața noastră, în panică: о май год, we are not going to make it!

Am făcut voios o depășire pe dreapta și am ajuns înaintea lor, drept în mijlocul gloatei care se agita ca un lan de grâu înaintea ploii. Toată lumea filma și fotografia ceva, noi cu Scufița am făcut un efort intelectual să înțelegem ce, după care am îndreptat și noi camera într-acolo. (Mă tem și să mă uit ce a ieșit) Pe urmă ne-am făcut una cu poporul american care a luat-o la vale pe Manhattan. Poporul american avea pe cap tot felul de căciulițe și coronițe. În afară de asta – au un fel de vuvuzele, și șupurindu-se pe neobservate (cel puțin mie așa mi s-a părut) îți trâmbițează la ureche. Manhattan, trebuie să vă spun arăta splendid pe 31 noaptea…

Read the rest of this entry »

Oamenii singuri sunt stigmatizați în societatea noastră. Cum așa să nu vrei să ai o familie? Trebuie să ai una, altfel cum să trăiești. Cum, nici copii nu vrei? Asta-i egoism curat, cum să trăiești numai pentru tine?

Fericirea arată ca o etichetă de la sticla de ulei ”De la bunica”. Din care dacă gătești, pe loc se adună la masă o familie mare, frumoasă. Ori poate că nu se adună. Tata meșterește ceva în curte ori pescuiește împreună cu fiul, iar mama, neobosită ca o baterie Duracell, rotundă la față, mirosind a busuioc și a scorțișoară, coace ceva împreună cu fiica, uneori ștergând cu blândețe vreun năsuc murdar de făină în loc să ucidă pe cineva pentru mizeria din bucătărie. Read the rest of this entry »

Timp de mai mulți ani revelioanele au fost pentru mine un adevărat force major. Perioada sărbătorilor de iarnă era ca un mini concediu de maternitate, din care vrei să ieși cât mai repede cu putință. Știți voi o zi tipică de mamă tânără, pruncul țipă, ceapa arde, laptele dă în foc, blidele se adună cu viteza unui joc de tetris, soțul vine peste o oră flămând, iar mâine vin și neamurile în vizită cică să vadă copilul, dar de fapt să beie, și doctorița de sector care îți spune așa cu un troll-face: acum medicina recomandă să alăptezi copilul trei ani.

La tine în cap se declanșează un adevărat foc multicolor de artifici: Fuck!!! You!!! Read the rest of this entry »

‎”Человек считает себя Богом, и он прав, потому что Бог в нем есть.

Считает себя свиньей – и опять прав, потому что свинья в нем тоже есть.

Но человек очень ошибается, когда принимает свою внутреннюю свинью за Бога”

Sunt mulțumită că trăiesc într-un oraș, unde minoritățile sexuale stau cuminte în casele și în paturile lor. Și popii, care paremi-se la ei se cheamă pastori, stau cuminte în bisericile lor, și își caută de cele sfinte, mai participă la viața comunității cu vreo acțiune caritabilă, mai ard câte un Coran când au câte o criză nervoasă, și nu mai știu cu ce se mai ocupă. Dar cel puțin la nivel de mainstream nimeni nu urlă despre Sodoma și Gomora și nu dezbate în public particularitățile sexului anal.

Pentru că, you know what? nimeni și niciodată n-a cerut de la stat dreptul de a face sex. Cel puțin de când a fost scos din codul penal articolul care stabilea că relațiile homosexuale ar constitui o crimă. Și discursul despre drepturile minorităților sexuale nu ar trebui să fie despre sex. Numai niște oameni de o primitivitate monumentală vor dirija orice discurs antidiscriminare spre o isterie nici nu homobobă: sexofobă.

Trezirea, moldoveni, alo. Nimeni nu vă cere vouă voie. Nu există dreptul la sex, uăi. Read the rest of this entry »

Uite că a mai trecut un an, și a venit iar timpul acestui exercițiu psihoterapeutic de revizuire a dorințelor, care devine din ce în ce mai sofisticat. Trebuie să admitem, moșule, cu mâna pe inimă, că nu prea ai fost prea generos cu mine anul trecut, sper că anul ăsta va fi cumva, diferit. Vezi, eu scriu cu 2 săptămâini înainte, nu ca anu trecut, ca să ai timp să exeminezi petiția.

În special la punctul 1, moșule, tare n-ar fi rău să avem progrese mai deosebite, tu știi. Deși a început bine. Da, este vorba de bani, cum ți-ai dat seama. Nu că aș fi îndurat foame în 2011, dar nu de pâine nu-mi ajunge mie, după cum înțelegi și tu. Mie mi-i, cum s-ar spune, cam mărunțel bobul de perlă… Așa că, dacă nu ți-i greu, poate mai depui niște eforturi la capitolul dat în 2012, că nici eu nu stau cu mâinile pe genunchi. Dacă poți să faci așa, ca sursa să rămână aceeași, iar izvorul să se transforme în râu, eu moșule, ți-aș fi recunoscătoare la anul, și la mulți, mulți ani. Read the rest of this entry »

мыши плакали, кололись, но продолжали есть кактус

Am avut parte de mai mulți șefi în viața mea. Dar de unul din el îmi amintesc adesea ca de o persoană de la care am învățat foarte mult. Era un om aspru, cu cunoștințe enciclopedice, și exigent până la absurd. Nu avea familie și stătea până noapte târziu la birou. Avea o minte sclipitoare, era perfecționist și cerea mult de la subalterni. Avea și un mic …handicap profesional: nu cunoștea engleză. Asta îl frustra (oamenii trebuie să fie perfecți) așa că a mers la niște cursuri, plătite de organizație.

Într-o bună zi îl văd că vine la 8 dimineața, un pic abătut, negru la față și posomorât ca un leader de partid care a pierdut alegerile (уйди, старушка, я в печали), cu caietele în brațe, drept de la cursuri (care începeau la 7). Read the rest of this entry »

În URSS nu exista sex. Cel puțin, nu în spațiul public. Nuditatea era un tabu absolut prin anii 80, când am mers pentru prima dată la o tabără pionerească în Sergheevca. Acolo, odată pe săptămână, toată cireada de pioneri era mânată într-un pavilion vechi, și acolo, sub ochiul vigilent al educatoarelor, ne arătau câte un film. De obicei, despre război. Îmi amintesc și acum când într-o seară toată pionerimea a mers la cinema mai tulburată ca de obicei. Era un film cu desene animate, dar copiii știau ceva de la cei din smena precedentă. Cică în acel film apare un nud de femeie. Read the rest of this entry »