Lupul Roșu și Scufița Sură

Iar eu cred ca tendința spre partener hetero are un fundament psihologic mult mai solid, decit tot restul aventurilor )). Iar homosexualismul si tot fel prikoale sunt mici surogate pentru a te autonaebi , pentru a mai evita putin realitatea ca nu poti avea ceea ce vrei ))

Nicu

I-am promis lui Nicu că voi scrie mai detaliat despre fundamentul psihologic al heterosexualității, și cred că luna mai, care este și lumea curcubeelor peste Bâc, este tocmai potrivită pentru a o face.

Sper că toată lumea l-a citit pe Freud și știe ce este complexul Oedip. Numărul de like-uri la postările mele îmi sugerează că blogul meu este pentru oamenii deștepți, instruiți și cu multă gândire critică. Și chiar… un pic neadaptați. Despre neadaptare voi vorbi mult în aceată postare, așa că, obișnuiți-vă să acceptați noțiunea fără protest interior.

După Freud, elaborarea unui „complex Oedip” constituie o etapă normală în dezvoltarea copiilor de sex masculin. Mama este centrul universului copilului și în același timp, prin alăptare, prima sursă de plăcere și o resursă care nu poate fi împărțită cu nimeni. Dar … trebuie.

Pentru că, în fiecare seară, cheia se întoarce în broască, și acasă vine Bau-Bau (Căpcăunul, Balaurul, Zmeul, sau alt personaj negativ din psihologia colectivă), care imediat ocupă tot universul și acaparează toată atenția Mamei și pe Mama propriu zisă. Chiar dacă Bau-Bau își iubește băiețelul, oricum, el e mare, păros, nu dă lapte, dar pune coatele pe masa din bucătărie și vrea mâncarea și atenția să fie ale lui. Iar băiețelul știe că trebuie să-și aștepte rândul, și mama îi spune ceva de genul așteaptă, nu vezi că trebuie să-l hrănesc pe tata.   Read the rest of this entry »

Din discuțiile purtate pe Facebook și pe blog, mi-am dat seama că majoritatea femeilor care admiră feminitatea au o idee foarte aproximativă despre ceea ce înseamnă a fi feminină. De aici și răspunsurile confuze și contradictorii la clasificarea celor 6 femei în frumoase si/sau feminine.

Fără ca să întind prea mult vorba, voi oferi propria mea definiție a feminității, si respectiv, analiza portretelor. Feminitatea se deosebește de atractivitate, frumusețe, sexualitate, eleganță, și așa mai departe, deși mulți confundă noțiunile. Feminitatea nu este altceva decât promisiunea implicită a femeii de a-și sluji bărbatul, fără a intra cu el în concurență. Chestiunea slujitului are, desigur, multe aspecte, cele mai importante fiind cel decorativ și cel practic. Read the rest of this entry »

Dacă aș fi bărbat, aș iubi femeia nu pentru frumusețea ei, ci pentru feminitatea ei.

O fraza, pe care mi-a aruncat-o în față Facebook. O banalitate, în esență. Am întrebat cititorii de Facebook ce înseamnă, după părerea lor, feminitatea (și prin ce se deosebește de frumusețe). Cititorii au răspuns… vag. Iar mie îmi plac lucrurile clare și concrete.

De aceea, haideți să vă arăt niște poze, iar voi să-mi spuneți dacă femeile din ele sânt:

1. Frumoase și feminine

2. Frumoase, dar nu feminine

3. Feminine, dar nu frumoase

4. Nici feminine, nici frumoase.

Mai tarziu voi scrie si eu care este clasificarea mea.

Toate femeile sunt celebrități/personalități care ”au cu ce”, deci sunt îngrijite și stilate. Asta ca să scoatem din cadru factorul material și să nu ne împiedicăm de idei gen ”dacă s-o piepteni și s-o îmbraci…”

Nici una nu este foarte tânără, toate sunt femei coapte. Ca să facem abstracție de factorul vârstei. Toate sunt, indiscutabil, realizate, interesante, inteligente etc.

Deci…

Read the rest of this entry »

În ultimul timp din Facebook, ca din infernul lui Dante, se aude un ”geamăt de chin şi răcnete de ură, şi braţe ce se zbat vuind şi ele” la tema bărbaților timizi, fără inițiativă, fără imaginație și, o Doamne, pare-se și fără interes pentru femei.

Fetelor, eu pot să vă învăț cum să scăpați de blestemul bărbaților timizi. Nu garantez că o să vă placă, dar o să încerc.

Acum aproape doi ani, scrisesem în reguli de viață și câteva chestii despre sex și dragoste, și chiar discutasem despre asta cu M în comentarii, fără a dezvolta prea mult tema, pentru că n-am avut nici timp, nici chef atunci. Cred că o voi face acum. Read the rest of this entry »

Polițistul: Are copilul Dvs. vreun semn special?

Părintele: Nu, dar când îl găsim, o să i-l fac.

Gluma preferată a tatălui meu. Foarte glumeț și mucalit om. De doi ani n-am mai vorbit cu el. Sau poate chiar de cinci, nici nu mai țin minte. Tată cred că nu i-am spus de zece sau chiar toți douăzeci. Pur și simplu evit orice formulă de adresare. De fiecare dată când menționez acest amănunt de față cu alții, oamenii mă privesc ca pe un monstru.

Read the rest of this entry »

Alexei Vayner este omul din spatele memului Impossible is nothing. Am aflat de el ieri, pur întâmplător. Citeam o carte despre felul în care noile tehnologii ne afectează, mai bine zis ne privează de spațiul intim, și am dat în acea carte de cazul lui Alexei. Cred că toată lumea face ceea ce am făcut eu – googlește un nume, ca să afle mai mult despre o persoană.

Am googlit.

Și am aflat. Read the rest of this entry »

Într-un stat ideal, ar fi exact cum spui tu.

***

Aud foarte des această frază. De la oameni diferiți, în contexte diferite.

Noi nu trăim într-un stat ideal și de aceea:

- șoferii pot să traverseze în viteză băltoaca și să te stropească din cap până în picioare;

- jurnaliștii își fac cruce la conferințele de presă cu popi și se leagă de fusta unei secretare nenorocite;

- demnitarii de stat vânează în rezervații naturale, iar vinovat de toate relele e unul care la vânătoare nici n-a fost;

- țara are două opțiuni de conducere: tatăl și fiul ori nănașul și finul;

- dacă te-au violat cumva, ești vinovată tu, chiar dacă ai 15 ani și handicap psihic.

Și da, dacă încă n-ai observat, tu ești loh. Loshara ești, dacă nu vrei să vii la fiecare sărbătoare, la școala copilului, cu colacul în coadă și plicul în dinți.

Read the rest of this entry »

Noi în familie avem o tradiție, în week end, mie mi se aduce dimineața cafea în pat. Deci azi, ca de obicei, mi-am primit cafeaua de la jumătatea mea. Sau sfertul meu, sau treicincimea mea, depinde de zi și de dispoziție.

Cafeaua era acră. Read the rest of this entry »

Câțiva dintre frenzii mei pe Facebook au postat ieri un link la un articol. Articolul este despre viol și pentru fete. Nu, nu vă dau nici un link. Sumarul lui ar suna așa: toate femeile, ca femeile – proaste, numai eu ca o zână perfectă, cuminte și harnică, pe tocuri cui. În principiu, nimic inedit în poziția dată, și e plin internetul de femei care, de cum le-au ieșit penele, au și început a scrie cărți de psihologie depsre cum să nu fii violată. Gen, fii deșteaptă, îmbracă-te modest, nu râde, nu vorbi, nu gândi, nu sufla.

Stai și brodează la fereastra care dă în grădina cu fontancik. Read the rest of this entry »

…selectate, identificate și aprobate de generația tânără din casa noastră aka Scufița Roșie.

Care (încă!) nu citește Pentruea, sau perfectemd, și obojă, Nuntamea.

Japanese street fashion. Enjoy.

Read the rest of this entry »